Prietenii te recomandă pentru anumite joburi, dar nu te angajează nimeni?

Se spune că una dintre cele mai sigure metode de a obține un loc de muncă este să apelezi la un prieten. Practic, “intrarea” pe care ți-ar putea-o face o cunoștință, ar avea mai multă forță decât un CV extraordinar, o scrisoare de intenție personalizată, o testare cu rezultate excelente și un interviu de succes. Foarte multă lume consideră că dacă cineva te recomandă direct pentru un job, postul ar fi ca și asigurat. În mintea lor, lucrurile se desfășoară în modul următor:

Recrutorul este vizitat în birou de către un alt coleg din companie cu care are o relație bună. Acesta îi aduce CV-ul unui prieten și îi recomandă să îl cheme pe acesta la interviu. În acel moment, recrutorul simte că a fost vizitat de către Sfântul Duh în persoană așa că va da delete la toate CV-urile aplicanților de până în acest moment. Ba chiar mai mult decât atât, deja se pregătește să redacteze o ofertă financiară mai mult decât generoasă.

În vise se poate întâmpla asta. Pentru că în viața reală, lucrurile au început să se schimbe destul de mult. Bineînțeles, o recomandare rămâne o piesă importantă din puzzle-ul angajării tale, dar în foarte multe companii serioase, nu mai este demult asul din mânecă. Vremurile sunt altele acum. Ba chiar mai mult decât atât, uneori, o recomandare îți poate dăuna sau poate deveni irelevantă în fața altor dovezi de compentență. Treci prin această situație? Mai mulți prieteni te-au recomandat pentru anumite posturi, dar nu ai fost angajat? Citește mai departe, ca să vezi de ce:

refferal

1) Foarte multe recomandări sunt supraestimate de către cel care o face

Ideea e următoarea, dacă tu ai fi sigur pe experiența, competențele și compatibilitatea ta cu acel job, probabil nu ar fi nevoie să-ți irosești o favoare pentru așa ceva. Motivul principal pentru care apelezi la o relație pentru a obține un job este, de obicei, faptul că acel job e un pic (mai mult) peste nivelul tău actual. E posibil să-ți dorești o funcție mai înaltă, un salariu mai bun sau pur și simplu îți dorești să ajungi într-o companie anume. Și problema știi care e aici? Nu faptul că tu tinzi la mai mult decât ești de fapt în stare. Problema este că angajatorii știu deja asta. Așa că într-o companie unde nu se ține cont de nepotisme, ci accentul se pune pe demonstrarea practică a capabilităților unui candidat, recrutorul nu va ține cont niciodată de o recomandare care poate prejudicia interesele firmei.

2) În companiile unde nepotismele sunt la putere, este evident că pila cea mai mare câștigă

Dacă pe tine te recomandă pentru un post fata de la recepție, e ok. Poate ai șanse de un interviu. Dar dacă pentru același post vine directorul de vânzări cu o recomandare pentru nepotul său, deja tu dispari din joc, împreună cu toți ceilalți candidați recomandați sau nu. Nepotul va primi postul. Bineînțeles, în cazul în care nu și-l dorește fiul patronului:)))

3) Și totuși…pe unii chiar îi enervează “recomandații”

Știi situația aia când ai o restanță pe care ai dat-o de nu știu câte ori și nu mai știi la ce soluție să apelezi? Întotdeauna se găsește un prieten care să te sfătuiască să dai și tu ceva în plic profului. S-ar putea să-i urmezi sfatul și surpriză….Uite cum tu nu o să mai termini facultatea în vecii vecilor. Chestia asta se întâmplă și în recrutare. Există oameni care nu suportă ideea de a li se băga pe gât recomandări pentru chemat la interviu. Simțul dreptății la ei trece de cotele normale, așa că fie vor respinge din prima ideea, fie te vor chema la interviu exclusiv cu scopul de a te umili pentru îndrăzneala pe care ai avut-o.

4) Anumitor recrutori le este teamă să angajeze persoanele recomandate

De ce teamă? Depinde de mulți factori. Unul dintre ei este legat de persoana care face recomandarea. Are un statut important în firmă? Este cineva de încredere? Realizările sale sunt demne de respectat? Este o persoană agreabilă de către colegi? Dacă răspunsul la cel puțin două dintre aceste întrebări e “nu” atunci, cu siguranță, teama e justificată. Pentru că o vorbă din popor spune: “Cine se aseamănă, se adună”. Alt factor este posibilitatea de a fi subiectiv. Recrutorul știe ce fel de candidat este așteptat să ocupe jobul disponibil. Are o răspundere mare pentru a găsi angajatul potrivit. Dar dacă aceste recomandări îl orbesc și îl fac să devină foarte subiectiv? În cazul în care va accepta pe unul dintre cei recomandați, s-ar putea ca oalele să se spargă în capul său dacă nu a ales bine. Prin urmare, e mai bine să fie în alertă și chiar să aibă o predispoziție de a nega șansa celui care vine printr-o recomandare.

Susțin în continuare că o recomandare te poate ajuta să obții postul dorit. Însă pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să ai grijă de următoarele aspecte:

- Nu cere niciodată să fii recomandat pentru un post pe care știi foarte bine că nu-l meriți

- Nu te aștepta ca dacă un angajat fără statut, funcție, realizări dintr-o companie te-a recomandat, vei și primi automat postul. Contează foarte mult poziția celui care împinge CV-ul tău mai departe

- Pune întotdeauna accentul pe experiența, competențele și cunoștințele tale și mai puțin pe ideea că vii din partea cuiva.

Și până la urmă știi cum e…Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă. În fond, cel mai mult depinde de tine!

Comments