Cam toate companiile cu organizare clasică au mai mulți șefi care conduc ceva sau pe cineva. Astfel că există șefii supremi, care fie sunt acționarii firmei, fie ocupă poziții executive și raportează undeva în străinătate mai departe. Apoi sunt șefii mari. De fapt, de mijloc și cei mai importanți. Ei sunt foarte la curent cu ceea ce se întâmplă în companie, iau deciziile cheie și fiecare conduce câte un departament format din mai multe echipe. Dar mai există și categoria de șefi mici. Cine este șeful mic?
- Lucrează de mulți ani în companie. A început de jos și cam jos a rămas foarte multă vreme. Are în jur de 30-35 de ani.
- Nu este foarte inteligent. Nu prea are inițiativă. Nici prea multe merite. Singura chestie bună a fost fidelitatea față de firmă. Muncește destul de mult. Dar fără performanță.
- La un moment dat și-a exprimat nemulțumirea undeva mai sus. A spus că vrea să avanseze și că i-ar prinde bine vreo 300 de lei în plus la salariu. Dar cel mai mult îl interesa funcția. A pupat pe multă lume în fund, așa că ar fi momentul oportun să fie idolatrizat și el de cineva.
- Șefului mare i s-a făcut milă de el. Are vreo 6-7 ani în companie și nicio perspectivă să facă performanță. Așa că decide să-l facă un șef mic. Responsabilități? I-a dat câțiva juniori pe mână și are sarcina de a se ocupa de ei și la final să-i raporteze lui.
Șeful mic e fericit. Simte că are toate șansele să-și îndeplinească pornirile sadice și de asemenea, poate cine știe, va ajunge cândva la rangul de șef mare ca să poată să chinuie pe toată lumea.
Cum este când răspunzi direct în fața șefului mic?
1) Brusc devine foarte implicat și dedicat. Ție îți dă doar munca de jos de făcut. Chiar dacă tu ca junior îți exprimi interesul de a face lucruri mai complicate și mai interesante în același timp, el îți preia absolut toate task-urile. Se va plânge permanent de cât de mult are de muncă și de cât de incapabilă este echipa lui. Când un proiect se termină, are grijă să-i relateze șefului mare de cât de multe ore suplimentare a fost nevoit să facă, pentru că juniorii din ziua de astăzi sunt atât de leneși.
2) Întotdeauna te îndepărtează de chestiile care te-ar putea evidenția cu ceva pozitiv. Adică, tu s-ar putea să faci toată treaba dintr-un proiect, dar să nu te aștepți că discuția cu clientul sau șeful mare o vei purta tot tu. În niciun caz. Tu trebuie să pari un robot primitiv în fața tuturor, iar el Dumnezeul care totuși te-a scos la lumină.
3) Când totuși vii din proprie inițiativă cu o sarcină îndeplinită pe care nu trebuia să o faci, îl vezi cum se umple de nervi. Chiar dacă e realizată impecabil, îți va spune că nu e bine să te bagi acolo unde nu îți fierbe oală. Și că acum el trebuie să cârpească mizeria din urma ta.
4) Face tot posibilul să te țină departe de orice șef mai mare. Întotdeauna îți atrage atenția să nu trimiți nimic la șeful mare, să nu vorbești cu el direct și să nu te bagi în seamă dacă nu ți se dă acordul. Îți spune prietenește că tu ești doar un junior și el trebuie să-ți controleze proiectele înainte de prezentare, dar de fapt adevărul este cu totul altul…
Șefului mic îi este teribil de frică de voi, juniorii. Vede cum vă mișcați de repede, a observat deja ce idei bune aveți și de asemenea se gândește că el după 7 ani în companie, nu a fost niciodată capabil să gândească atât de bine un proiect. Prin urmare, în mintea lui a încolțit o mare temere: El merită să treacă la următorul nivel. Prin lege adică. Doar pentru vechime. Dar dacă șeful mare pune ochii pe vreunul din juniori și îi oferă postul lui? Sau dacă, pur și simplu, un junior se face remarcat și avansează peste el într-un timp foarte scurt? Dacă vor afla alte companii ce oameni tineri și competenți există la el în firmă și le fac oferte salariale mai bune? Dacă șeful mare decide să crească salariul unuia dintre juniori când el, ca șef mic, a stat pe același salariu ani la rând?
Toate aceste întrebări îl chinuie zilnic. Așa că principala preocupare a șefului mic este cum să-și facă oamenii din echipă să nu ajungă în vecii vecilor la șeful cel mare. Nici cu idei, nici cu proiecte, nici cu întrebări și nici măcar să nu se apropie să facă vreun small talk. E periculos și cine știe ce se întâmplă.
Ai și tu un astfel de șef mic, insuportabil? Te-ai gândit că dacă vă împrieteniți, situația se va schimba?
Te înșeli. Un astfel de om frustrat doar va acumula tot mai multe frustrări o dată cu trecerea anilor. Cu alte cuvinte, povestea va deveni din ce în ce mai tristă. Sfatul meu?
Ești tânăr/ă, nu ai nimic de pierdut. Așa că dacă ai ceva de spus, du-te direct către șeful cel mare. Du-te cu încredere, ca la un mentor. Explică-i că tu ai inițiativă, pasiune, entuziasm și chiar vrei să faci mai multe. Spune-i direct care e problema. Ți-e teamă că vei fi dat afară? Da, e posibil. Dar chiar vrei să rămâi în această companie bolnavă de sindromul “șefului mic”? De ce ai vrea asta? Ca să ajungi cândva și tu șeful mic pe care îl detești acum?
Există o mare șansa ca șeful cel mare să înțeleagă punctul tău de vedere și să ai multe de câștigat de aici. Până la urmă, totul se reduce la profit într-o afacere. Și dacă accesele de șefie ale acestui individ taie din profituri, cu siguranță nici șefului cel mare nu îi convine să raporteze mai departe aceste rezultate.
Treci peste șeful cel mic. Nu merită să stai în urma unui frustrat de doi lei. Timpul se scurge. Folosește-l cu cap!
