Iulia, una dintre cititoare blogului meu mi-a oferit astăzi o sugestie foarte interesantă de articol. Subiect care nu cred că îți este foarte străin. L-ai cunoscut și tu. Este colegul tău de serviciu care întotdeauna pare la curent cu tot ce mișcă în firmă. Știe toate deadline-urile ale mai multor echipe, pune presiune în mod frecvent pe toți oamenii pentru a termina mai repede treburile, se uită strâmb la tine dacă te prinde într-o pasă proastă sau stând degeaba și nu de puține ori, te trezești cu el că îți dă, pur și simplu, ordine pe un ton mult mai imperativ decât ar face-o chiar și CEO-ul companiei.
În majoritatea companiilor există o astfel de persoană. Câteodată sunt mai multe, chiar în interiorul aceleiași echipe, ceea ce se traduce automat printr-un război sângeros:))
Deși nu are o funcție de conducere, simte nevoia să o îndeplinească. Crede despre șefii lui că sunt incompetenți. Dar nu o va arăta niciodată. Din contră, este primul care se oferă să-i facă șefului un fresh de portocale sau să-i ia hainele de la curățătorie dacă e nevoie. Indiferent de obligațiile luate în viața sa personală, dacă șeful decide că în seara asta stă până la 22.00 la birou, va rămâne acolo ca un câine credincios. Întotdeauna îi va aproba toate deciziile, indiferent de cât de bune sau de proaste sunt.
Pe lângă rolul de câine credincios, mai îndeplinește și rolul de turnător. Filează mereu greșelile colegilor, timpii morți (adică atunci când te prinde pe Facebook, e de rău), bârfele de la țigară și studiază cu atenție bisericuțele formate. E genul care totuși încearcă să pară că vrea să împace și capra și varza. Așa că față de colegi, are câteodată o atitudine umilă, însă veșnic iscoditoare. Ce înseamnă asta? Vrea să fie prietenos, dar întotdeauna pune cam multe întrebări.
Care sunt întrebările favorite?
Nu ți se pare că deadline-ul pe care ni l-au dat e mult prea din scurt? Bineînțeles, că tu urmează să-i spui că șefii sunt infecți și profitori. Stai liniștit, o să afle și ei în curând.
Cum ți se pare că l-au promovat pe X? Nu prea merita. Ce părere ai?
Nu are niciun sens ce s-a discutat la ultima ședință, nu crezi?
De ce trebuie mereu să stăm peste program?
Nu ți se pare că X stă cam mult degeaba? Din cauza lui suntem în urmă și trebuie să facem overtime.
Nu ai senzația că șefii fac multe chestii de fațadă? Că nu e nimic sincer în ceea ce spun despre echipă?
Pune astfel de întrebări, pentru că are nevoie de material din partea colegilor. Material negativ pentru a-i pune într-o lumină proastă în ochii șefilor.
Dar activitatea sa favorită este să pară el șef în fața ta. Cumva are senzația că și-a construit o reputație în fața superiorilor și mai mult decât atât, se consideră un fel de mână dreaptă care are dreptul să taie și să spânzure în firmă. Crede de la sine înțeles ca toată lumea să-l asculte, pentru că e cel mai deștept, mai responsabil și bineînțeles, cel mai apropiat de superiori.
Așa că nu va ezita să-ți spună mereu ce ai de făcut și mai ales cum trebuie să faci. Chiar dacă nu are nicio legătură cu domeniul tău de activitate, întotdeauna el știe mai bine ce și cum. Pe deasupra, nu se va da la o parte din a-ți reproșa permanent că te miști prea greu și că din cauza ta întreaga echipă stă pe loc. De multe ori, te trezești că îți dă ordine sau că îți urmărește atent toate mișcările. Ai chef să te iei de el. Însă de fiecare dată când îți trece asta prin cap, îl vezi ridicându-se tacticos de la birou și că ia direcția către biroul șefului.
E un fel de Sfântul Petru pentru Rai. Nu are nicio putere, dar păzește poarta.
Visează la ziua când vor ajunge șefi, însă, din păcate, pentru ei, asta nu se va întâmpla prea curând. Și știi de ce?
Pentru că adevăraților șefi le place situația actuală. Au pe cineva care supervizează tot, raportează orice și toarnă pe oricine, dar nu are nicio putere pentru a schimba ceva în sistem. Îi tratează drept ceea ce sunt, de fapt. Băgători de seamă. Nu se gândesc să-i avanseze și nici prea multă încredere nu le acordă de fapt. Da, îi flatează ideea de a avea niște oameni la dispoziția lor oricând. Dar când treaba începe să miroasă urât, ghici cine stinge lumina? Aproape mereu, acești angajați sunt îndepărtați din companii. Fie mai devreme sau mai târziu, ajung să ocupe posturi total neimportante și departe de mijlocul acțiunii. Ce să faci până atunci?
- Ignoră-i
- Evită să le răspunzi la orice fel de întrebare iscoditoare
- Pune-le mereu în vedere că știi ce ai de făcut și de asemenea, știi exact cui trebuie să raportezi.
Te vor turna de câteva ori pentru tupeu. Dar stai liniștit. Pentru șefi, ei sunt doar o glumă proastă.
