Ce înseamnă să fii la o facultate “care nu se caută”?

shutterstock_37332577Dacă nu ai ales o facultate precum: Automatică și Calculatoare, Electronică, Mate-Info, Cibernetică, Drept, Medicină, Arhitectură, Construcții sau orice altă variantă cât mai tehnică posibil, teoretic te afli în zona periculoasă de “nu se caută”. Presupun că nu sunt prima care îți spune această expresie. Ai auzit-o până acum de la părinți, unchi, profesori de liceu, prieteni, veri și eventual chiar angajatori.

Practic, ești super entuziasmat de pasiunea pe care o ai și vrei să-ți faci o carieră în acest domeniu, însă inevitabil, cineva vrea să-ți dărâme toate visurile, încercând să te aducă pe calea cea bună. Începe un discurs prin care îți explică faptul că nu-ți vei găsi niciun loc de muncă bine plătit sau și mai rău, probabil nu-ți vei găsi deloc. Apoi îți va arăta drumul cel corect în viață: O facultate tehnică, Medicină sau Drept. De ce? Pentru “că se caută”. Și asta înseamnă că vei avea asigurat un job atât în România, cât și în străinătate. Dacă încă nu te-ai lăsat convins, sigur îți va povesti despre o cunoștință a unei cunoștințe care a studiat fix ceea ce (vrei să) faci tu acum și a ajuns la 30 de ani tot pe banii părinților. La sfârșit urmează întrebarea cheie:

“Asta îți dorești și tu?”

Nu, normal că nu-ți dorești asta. Vrei să studiezi ceea ce îți place și de asemenea ești motivat să faci o carieră din pasiunea ta. Ești convins că oamenii exagerează doar din simplul fapt că nu vor să privească viața și din alt unghi. Așa că îți vezi mai departe de treaba ta.

Care e opinia mea? 

Îmi pare rău să te dezamăgesc, însă într-o oarecare măsură haterii ăștia din preajma ta au și ei dreptatea lor. Nu în totalitate, normal. Majoritatea sunt niște încuiați care nu văd mai departe de știrile pe care le aud la TV.

Dar…

E o problemă foarte logică. Dacă există un număr de X absolvenți din toate facultățile care aparțin profilului tău la nivel de România, iar numărul total al locurilor de muncă în această industrie este de X-Y, cred că e clar, nu?

Cred că e clar faptul că nu este imposibil să faci carieră, însă este ceva mai dificil decât în cazul celor care studiază programare, de exemplu, unde ecuația arată că numărul locurilor de muncă disponibile este de vreo 10 ori mai mare decât cel al absolvenților.

În situația ta, este evident fapul că pentru a obține un job în domeniul tău este absolut necesar să te evidențiezi printre cei mai buni studenți din generația ta. Pe deasupra, ar fi indicat să începi a lucra chiar din timpul anului II de facultate. Pe lângă asta, studiul individual nu este opțional, ci devine mandatoriu. Pentru că pur și simplu, ca să răzbești trebuie să fii printre cei mai buni din anul tău. Doar așa, poți obține un job în jurul căruia să-ți construiești o carieră.

images (25)

Bineînțeles, intervine problema concurenței. Nu ești tocmai singurul care își dă seama că înoată într-un ocean înroșit de sângele competiției. Vor și alții care se vor lupta să te elimine din ochii angajatorului. Dacă tu vei munci opt ore pe zi (însemnând studiu teoretic + practică), nu e nevoie să fiu un oracol ca să-ți garantez că există alții care muncesc zece ore. Dacă tu ești cel care muncește zece ore, sunt convinsă că mai sunt și persoane care se străduiesc cu două ore mai mult. Și tot așa.

Însă rețeta nu este tocmai complicată, indiferent de domeniul pe care ți l-ai ales. Chiar dacă ești într-o zonă unde un loc de muncă este vânat de sute de candidați, te poți afirma ușor dacă:

- Îți construiești o bază teoretică foarte puternică

- Faci primul internship încă din anul I sau cel târziu în prima vacanță din studenției

- Îți găsești niște mentori strategici în industrie care să-ți dezvăluie ponturi ale industriei pe care, de obicei, le afli după ani grei de muncă

- Ai inițiativă în proiecte practice, atât la facultate, cât și la job

- Muncești, muncești, muncești, cât poți de mult.

Care e partea proastă din poveste și de ce cei din jurul tău insistă că “nu se caută”? 

Oricât de rudimentar se exprimă aceste persoane din jurul tău, ei de fapt vor să-ți transmită ceea ce îți voi spune eu mai departe:

images (26)

Într-un domeniu cu puține oportunități de carieră disponibile, doar vârfurile reușesc. 

Restul oamenilor, încep ușor, ușor să se reorienteze. Sunt oamenii ăia care pe la 27-28 de ani se apucă de facultatea de Contabilitate, de exemplu și în acest timp lucrează într-un call center ca să se întrețină. Apoi se plâng că țara nu le oferă locuri de muncă, îl plâng pe Nea Nicu că a murit înainte să le dea și lor o casă și zilnic îți spune că ar părăsi România oricând.

Ei și rudele astea nașpa ale tale, nu vor ca tu să ajungi la 30 de ani după ce le-ai mâncat banii părinților și să-ți dai seama că ești unul dintre acești oameni. Pleacă de la premisa că și tu ești mediocru și nu vei reuși. 

Da, au dreptate. Nu te mai amăgi. Fă alegerea potrivită cât mai repede.

Ori dai 200% pentru cariera în acest domeniu. 

Ori o lași baltă și te reorientezi DE ACUM!

Într-o piață în care competiția e acerbă, mediocritatea nu are loc. Dacă ai chef să fii tipul sau tipa care-și ia examenele la limită, nu muncește în timpul facultății și nu studiază nimic extra, e o mare, mare greșeală ca mergi pe acest drum. Și nu, nu e vina statului că nu-ți dă ție de muncă. E vina ta că ești un leneș, iresponsabil și dezinteresat de viitorul tău.

Comments