De câte ori ți-ai spus sau ai auzit în jurul tău: “Nu mă pot ocupa de examene deloc pentru că am nevoie de bani, trebuie să muncesc. Facultatea nu-mi aduce bani.” sau “Pur și simplu nu fac față acestei sesiuni pentru că am job”.
De fiecare dată pentru această mare belea, de vină sunt factorii externi. Care factori?
1) Guvernul pentru că sistemul de învățământ e la pământ
2) Universitatea pentru că nu înțelege nevoia studentului de a lucra
3) Profii pentru că nu-i interesează
4) Părinții pentru că sunt obsedați să-ți termini studiile, dar pe de altă parte, îți trimit doar 100 de lei de cheltuială pe săptămână.
5) Angajatorii pentru că nu-ți dau concediu plătit extra pe perioada de sesiune.
Ok. Am înțeles. Și vina ta, unde ar fi? Cum care vină? Crezi că ești o victimă a acestei situații?
Îmi pare rău, însă poziția ta este chiar în capul listei de mai sus. De ce spun asta? Pentru că problema e o chestiune de alegeri.
1) Mă duc la facultate să învăț ceva sau nu am nevoie de ea și o las baltă
2) Îmi iau un job part time sau un job full time
3) Mă duc la un loc de muncă și la o facultate unde pot face față sau forțez nota?
Și cea mai importantă alegere: Îmi pasă de amândouă sau nu-mi pasă de niciuna?
Întotdeauna tu decizi care să fie viitorul tău. Știu că ai nevoie de bani și de experiență. Însă dacă numai asta contează pentru tine cu adevărat, de ce vrei un stres în plus cu facultatea? Tu nu o vrei pe ea și ea poate până la final o să-ți arate că nici ea nu te vrea pe tine. Există șansa să te trezești la 25 de ani cu o diplomă cu care nu știi ce ai putea să faci. Sau la aceeași vârstă să fii în ipostaza de a repeta același an universitar de mai multe ori.
Pe de altă parte, o situație bizară, des întâlnită este următoarea: Student cu rezultate bune care învață la o facultate de prestigiu își găsește un job fără oportunități de promovare într-un call center/magazin etc. Este susținut financiar de acasă, însă dorește independență. Așa că își petrece 9-10 ore pe zi la un job de la care înveți tot ce ai putea învăța în maximum 6 luni. La școală nu se mai duce. Restanță după restanță. Primul an picat. Al doilea an picat. Colegii lui au terminat acum facultatea. Unii s-au mișcat mai inteligent și acum au funcții mult mai bune și salarii generoase pentru vârsta lor. El se întreabă de ce viața e nedreaptă. E convins că ceilalți au reușit pentru că au avut șansa să se ducă la facultate când a trebuit, în timp ce el s-a chinuit să muncească. Oare a meritat? De fapt a pierdut pe ambele părți. Studiile nu le-a terminat. Iar la job nu a avansat/nu a învățat mare lucru astfel încât piața muncii să-l aștepte cu brațele deschise.
Nu, ceilalți nu au reușit/reușesc pentru că s-au dus la școală. Ci doar au făcut alegerile corecte. Nu au uitat ce să învețe, când să învețe și cum să învețe. Iar când a venit vorba să-și aleagă joburile au ținut cont de niște lucruri extrem de importante:
1) Ce oportunități de dezvoltare profesională pe termen lung le oferă acel job
2) Cât timp le răpește și cât timp le lasă la dispoziție pentru continuarea studiilor
3) Ce pot învăța de la fiecare job și îi poate ajuta pe viitor
“Nu mă descurc la examene pentru că muncesc” nu este un răspuns care să te ajute prea mult. Soluția este mereu să alegi calea care te va face să pierzi cel mai puțin pe ambele părți. Nu este totul să ai un job. Ar trebui să ai jobul pentru care merită să fii ocupat jumătate din timpul alocat în mod normal facultății.
Sursă foto: www.studyabroad.careers360.com
