Angajatorul te vrea cu experiență înainte de absolvirea facultății.
Profesorii te vor prezent curs de curs, seminar de seminar.
Tu ai vrea să împaci și capra și varza. Dar nu prea se poate, nu?
E posibil să ai un job part-time care nu-ți permite să participi la anumite ore. De obicei cele puse fix în mijlocul zilei. Sau poate ai pus all-in pe un anumit job și ai deja un program full-time, deși nu ai terminat încă facultatea. Totuși îți dorești să termini studiile, dar nu poți renunța la job sub nicio formă.
Ai încercat să vorbești cu profii despre asta? Le-ai spus că ai un job și că nu prea poți participa la orele lor? Lasă-mă să ghicesc ce ți-au răspuns:
1) Nu mă interesează. Școala e școală. Dacă nu vrei să vii, mai bine te lași de ea.
2) Facultatea este extrem de importantă. Dacă nu vii, o faci degeaba.
3) Poți să vii, poți să nu vii, treaba ta. Eu oricum îți scad 4 puncte pentru prezență la final.
4) Înțeleg perfect că ai nevoie de un job, dar încearcă măcar să-ți găsești unul cu program mai flexibil. Dacă nu poți, atunci mută-te la ID.
Foarte rar dai peste un profesor care să-ți spună: “Felicitări că ai un job. Mă bucur pentru tine. Sigur că nu mă supăr dacă nu vii la ore. Învață bine pentru examen și sigur te vei descurca. Ia spune-mi acum…Cu ce te ocupi?” Sună ideal sau ireal?
Ce sfat îți pot da eu în această situație?
Well, încearcă să nu-i mai sâcâi cu această problemă, pentru că niciun prof nu va accepta cu brațele deschise faptul că tu nu o să vii la ore. În același timp, te îndemn totuși să-ți găsești un job cu un program part-time. Încearcă totuși să mai dai măcar din când în când pe la școală. Nu din cauza profilor. Ci pentru tine. Până la urmă, te-ai dus la facultate ca să și înveți ceva. Dacă te desprinzi de mediul universitar, vei avea foarte multe de pierdut. Ce anume?
1) Examene. Multe examene
2) Bani. Mulți bani. Vei trece de la buget la taxă, de la cămin la chirie și la plata restanțelor.
3) Prieteni. Mulți prieteni. Perioada facultății este una esențială în crearea legăturilor sociale de lungă durată. Dacă tu ești veșnic absent, nimeni nu-ți va fi alături. Cu atât mai puțin în timpul examenelor când îi vei ruga pe colegi să-ți dea ceva la copiat.
4) Aspecte teoretice care te pot îndruma în carieră. Mai ales dacă lucrezi în call center, urăști asta și nu știi ce vrei să faci cu viața ta. Școala îți poate oferi un guideline eficient în acest sens.
Nu le iau apărare profilor. Am lucrat și eu toată facultatea și nu mi-a înțeles nimeni marele meu scop profesional. M-am descurcat până la urmă, dar în mod constant aveam la nota finală, 1-2 puncte în minus din cauza prezențelor lipsă.
Însă, aș vrea să-ți închipui o situație. Închide ochii și gândește-te pentru doar două minute că tu ești profesor universitar. Te-ai străduit foarte mult să ajungi până acolo. 3-4 ani de facultate cu prezență maximă + note mari obținute prin multă muncă. 2 ani de master cu prezență maximă + muncă de cercetare. 4-5 ani de doctorat, timp în care ți-ai și bătut capul cu studenții în calitate de asistent universitar. Ai avut un salariu mic o bună perioadă. Te duceai cu autobuzul la ore, în timp ce unii studenți câștigau mai bine decât tine și te priveau prin geamul unei mașini confortabile în timp ce tu te luptai cu nămeții în stația unde coborai. Au urmat ani buni de străduințe. Lucrări de cercetare, cărți publicate, articole documentate, asistarea unui prof mai bătrân și cam pretențios.
La un moment dat, după ani buni ajungi acolo unde ai visat. Și vrei să le împărtășești studenților tăi toate lucrurile pe care le-ai învățat. E 7.30 dimineața. Afară -15 grade. Prin viscol și frig străbați curtea universității. Ai dormit puțin azi noapte pentru că ai pregătit o prezentare interesantă. Intri în sala de curs…Aștepți….
….Și nu vine nimeni. Absolut nimeni. Pentru că toți lucrează. Au joburi bune și vor să-și termine facultatea în același timp. Îi interesează doar diploma. Nimănui nu-i pasă prin câte ai trecut tu ca să ajungi să aștepti acum singur/ă într-o sală friguroasă.
Nu le iau apărarea. Dar mi-a trecut totuși prin cap….Ce-ar fi dacă m-aș trezi eu în postura de profesor universitar și într-un amfiteatru imens aș fi singură. Sau doar alături de doi-trei studenți. Cât de mult doare, oare?
Sursă foto: aragec.com
