“Dacă pierd locul la buget? Dacă pic prea multe examene ce fac în restanță? Dacă nu pot să copiez? Dacă dă prea multe probleme? Dar și dacă dă prea multă teorie e nașpa…Dacă nu-mi dă din ce-am învățat? Dacă toți trec examenele și doar eu pic? Dacă nu-mi șoptește nimeni? Dacă iar pic și nu intru în licență ce mă fac?”
Eternul monolog interior dinaintea sesiunii. Aceste terifiante întrebări nu-ți dau sub nicio formă pace. Nu mai poți să gândești, nu mai poți să te concentrezi, practic nu mai poți face nimic. Prietenii te invită să ieși în oraș. Îi refuzi pe toți pentru că ești în sesiune și de data asta ai promis că te ții de treabă. Ai tăi te sună să te întrebe ce faci. Le spui, bineînțeles, că nu mai dormi deloc pentru că ai foarte mult de studiat. Ei, din atitudinea ușor agresivă de la începutul conversației, tonu se schimbă brusc acum: “Lasă mamă, nu te mai stresa atâta că o scoți tu la capăt. Ce vrei acum să te îmbolnăvești? Mai las-o încolo și de sesiune. Să nu uiți să mănânci bine și să iei vitaminele.”
Derulezi la infinit Timeline-ul de la Facebook. Fuck….toți și-au pus status că învață și tu stai să-i păzești. Închizi Facebook-ul și intri pe mess. Ești întâmpinat de mesaje de la colegii de grupă care te întreabă cum stai. Le spui nervos că foarte prost. Din curiozitate repeți și tu întrebarea. Ți se răspunde cu idem. Ești convins că toți mint ca să te facă să crezi că nici ei nu învață. Ești sigur că de fapt au mâncat cărțile. Atât de sigur încât le urezi “noapte bună” și pui mâna pe carte. O deschizi la început, citești 15 pagini și o închizi. Nu mai înțelegi nimic. Înainte de culcare stai să analizezi de ce naiba nu te-ai dus la cursuri și seminarii semestrul ăsta. Te gândești, analizezi, nu ajungi la nicio concluzie. Te culci făcând o rugăciune fierbinte la Doamne Doamne ca să te ajute să scapi de sesiunea asta cu bine pentru că de semestrul viitor îți vei spăla toate păcatele. Da, normal că o să mergi și la Biserică. Ok…În fiecare duminică.
După acest dialog cu divinitatea, adormi încrezător. Zilele se derulează fix la fel, până la momentul zero. Eviți ieșirile în oraș, te cerți cu colegii de apartament care-ți reproșează că n-ai mai făcut curat la baie demult deși era rândul tău. D’oh…e sesiune, acum s-au găsit și ei. Vizionezi în schimb toate episoadele din serialul preferat, eventual reiei și Lost, just in case…poate vine inspirația. În seara de dinaintea primului examen, panicat tot, îl suni cu umilința de rigoare pe colegul tău deștept cu rugămintea să-ți explice niște probleme. Ce crezi? Te refuză politicos, spunându-ți că azi nu se poate pentru că mâine e examenul și e foarte ocupat să-și asigure nota maximă. Înnebunești, te întrebi de ce nu l-ai căutat mai devreme, cauți răspunsul, dar într-un final concluzionezi că oricum nu te-ar fi ajutat pentru că e un tocilar nenorocit căruia îi pasă doar de el.
“Dacă nu se copiază? Dacă ne dă greu? Dacă mă pune în prima bancă? Dacă X nu-mi șoptește? Dacă mă prinde cu telefonul? Dacă pic anul? Dacă nu intru în licență?”
2013….anii se schimbă, studenții vin și pleacă….doar sesiunea rămâne. Și culmea, rămâne la fel….
P.S.Succes tuturor studenților!
