De ce merită să-ți menții un work-life balance frumos?

În zilele noastre a devenit deja din ce în ce mai dificil să avem un echilibru bun între muncă și viața personală. Uneori e chiar imposibil de atins. Ciudat este că atunci când se discută despre acest work-life balance, întotdeauna se ia în considerare exclusiv subiectul de a nu fi workaholic. Toate articolele sunt dedicate oamenilor care muncesc prea mult. Însă, de fapt, majoritatea au cealaltă problemă: Prea multă viață personală petrecută în timpul programului de muncă. În acest articol voi trata întâi această temă, apoi voi trece, bineînțeles și la oamenii prea dedicați serviciului.

worklife

1) Dacă nu ești acolo la muncă, nu vei simți niciodată timpul tău în mod special. 

Te duci la serviciu, stai pe Facebook, vorbești la telefon, fumezi țigară după țigară și petreci mult timp la discuții cu colegii care sunt la fel ca tine. Te duci acasă, o iei de la capăt cu partenerul de viață sau cu prietenii tăi. Zilele tale sunt fix la fel mereu. Nicio realizare, niciun progres, doar frustrare, nu-i așa? Uneori ți-e dificil să distingi timpul liber față de timpul petrecut la muncă. Ai nevoie de un moment în care să te uiți în jur ca să vezi unde te afli. Dacă nu schimbi ceva la capitolul acesta, o dată cu scurgerea anilor, te vei simți din ce în ce mai inutil. Stima de sine va fi la pământ și vei deveni doar unul dintre acei oameni ajunși la vârsta a doua care crede că viața a fost nașpa cu tine pentru că nu ai avut noroc ca alții.

2) Dacă nu progresezi, nu vei avea nici mai mulți bani. Dacă nu ai bani, hai să nu ne dăm după deget…Ce viață personală frumoasă mai poți avea? 

Este evident că pentru un simplu job unde nu te implici, nu evoluezi, nimeni nu va arunca cu banii peste tine. Poate acum, fiind tânăr, ești mulțumit. Ai bani să plătești chiria/rata, mănânci ok, ieși de două ori pe săptămână în oraș și vara îți iei cazare la Eforie Nord, dar te duci la Kudos Beach, ca să-ți dai check in acolo. Dar poate peste câțiva ani nu va mai fi suficient, nu crezi? E posibil ca în viața ta personală să-ți dorești ceva mai mult. Locuri noi de văzut, haine mai bune, o mașină mai performantă, o casă nouă etc. Dacă vei rămâne la acest nivel, viața ta personală va fi la fel de anostă ca și până acum.

3) Work-life balance înseamnă și work și life:) 

work_life_balance-930x488

Dar dacă ești de cealaltă parte a baricadei? 

Știu că vrei să ajungi sus. Știu că viața e scurtă și că mai ai multe trepte de urcat. Știu că ai multe de dovedit. Știu că cel mai fericit ești atunci când îți atingi obiectivele profesionale. Știu că de multe ori viața personală te plictisește îngrozitor. Știu că pentru tine cariera va fi mereu pe primul loc. Te înțeleg perfect.

Dar știu la fel de bine că nicio realizare nu contează atât de mult atunci când nimănui nu-i pasă de ea…

Știu că îl/o iubești. Dar știu la fel de bine că el/ea nu vede lucrurile așa. Va pleca într-o zi. Și o să te doară.

Știu că viața se vede frumos de la etajul 20 din clădirea ta de sticlă. Dar s-ar putea ca viața să se vadă și mai frumos de pe o plajă sălbatică. Sau de pe un vârf de munte. Sau de pe străzile orașului preferat. Când mănânci ceva bun în restaurantul favorit. Când vezi pentru prima oară un loc nou. Când te întâlnești cu prieteni noi sau cu prieteni vechi. Când faci dragoste fără să te gândești că ești obosit/ă și mâine trebuie să te trezești devreme. Când te duci la părinții tăi și nu te uiți la ceas. Când îl/o iei de mână pentru a petrece o sâmbătă împreună fără a te gândi cât timp ai la dispoziție. Când citești o carte care nu are nicio legătură cu rapoartele de la serviciu. Când îți faci planuri pentru următoarea vacanță. Când vorbești la telefon cu un prieten pe care nu l-ai mai auzit demult. Când iei prânzul cu prietena cea mai bună.

Știu că ai acum impresia că nimic nu te va putea împlini mai mult decât următoarea promovare sau semnarea contractului pe care îl urmărești demult.

Știu că momentan nimic nu poate entuziasma mai mult decât laudele superiorului tău, admirația și invidia colegilor și sentimentul că ești cel mai bun pe domeniul tău.

Știu că te simți de neînlocuit pe jobul pe care lucrezi. Și cel mai probabil, chiar ești aproape imposibil de înlocuit. 

Însă, în restul vieții, din păcate, ai fost înlocuit de peste tot. 

Persoana iubită, probabil, își petrece nopțile cu altcineva.

Prietenii tăi te consideră o cunoștință. O cunoștință puțin agreabilă.

Colegii tăi te respectă, dar nu țin la tine.

Părinții te vor iubi mereu, dar au uitat deja cum e să fie parinții tăi.

Iar la un moment dat, îți vei da seama că alegerea unui echilibru între muncă și viața personală va fi imposibil de realizat. Pentru că nu vei mai avea opțiuni. 

Va exista un moment când vei dori să schimbi ceva, însă nimeni nu va mai acolo pentru a te ajuta. Toți vor avea o viață în care tu nu mai ești dorit.

Te vei resemna. Vei spune, în continuare că cea mai importantă este cariera. Doar că de fiecare dată vei minți. Rămâne cea mai importantă, atunci când în viața ta, nu a mai rămas nimic altceva. 

Comments