Ce ți-au spus părinții tăi despre bani în copilărie?

secretele mintii de milionarT.Harv Eker spune în cartea “Secretele mintii de milionar” că principalul motiv pentru care facem sau nu facem bani este ceea ce ne-au transmis părinții noștri în copilărie și felul cum am asimilat noi comportamentul lor financiar.
Aseară am citit acest lucru și am decis să fac o introspectivă. În mod surprinzător, cred că Eker are dreptate.
Să vă povestesc despre educația mea financiară.
Nu am multe să vă spun, pentru că nu prea a existat. Am realizat că am discutat de foarte puține ori despre bani acasă. Despre a deveni bogat, nici măcar nu s-a pus problema.

Până am ajuns la facultate, taică-meu îmi dădea o sumă de bani pe săptămână. Niciodată mai mult, niciodată mai puțin. Ca un fel de salariu. Dacă într-o săptămână aveam, spre exemplu, două zile de naștere, nu puteam să cer mai mulți bani acasă. Pentru că acesta era primul principiu financiar transmis de tatăl meu: “Întinde-te cât ți-e pătura și când ai bani, pune pentru zile negre.” De asemenea, nu era de acord nici cu investițiile în mine dacă era vorba de bani. Adică, în cazul în care voiam să-mi cumpăr niște cărți din banii săptămânii, puteam s-o fac, dar nu-l interesa dacă nu mai am bani următoarele zile. Efectiv, trebuia să am grijă mereu să am suficienți bani până la duminica viitoare, orice ar fi. Și nu vă imaginați că primeam vreo sumă mare. Precizez că tatăl meu are o adevărată obsesie pentru zilele negre. De fiecare dată mi-a transmis faptul că singurul motiv pentru care ar trebui să fac totuși niște bani este ca să mă protejez de zilele negre. Niciodată pentru investit sau alte obiective.

Nu am devenit chiar tipa strângătoare la care se aștepta el, însă recunosc că mi-a rămas ceva de aici. Când mi s-a ivit oportunitatea de a investi în vreo afacere “all in”, ceea ce mi-a transmis taică-meu, mi-a rămas în cap: “Nu pot să fac asta pentru că am nevoie de bani suficienți până data viitoare.” Inutil să vă spun că taică-meu mi-a transmis și o fobie legată de orice fel de împrumut:))

Bunicii mi-au transmis altă idee. Din păcate, foarte greșită.
“Banii mulți nu sunt pentru toată lumea.”
“Dacă alergi după bani o să te îmbolnăvești.”
“Să ai bani cât să trăiești decent, bogăția nu e pentru tine.”

images (23)Cu ei am avut câteva discuții mai violente pe acest subiect când eram adolescentă. Eu le explicam că vreau să ajung bogată, nu să trăiesc până la următorul salariu cu unicul scop de a avea un apartament și o mașină. Întotdeauna discuția se încheia din partea lor cu: “Goana după bani, o să te îmbolnăvească.”

Am discutat și cu soțul meu despre ceea ce părinții lui i-au transmis despre bani și culmea e că și la el s-a sedimentat principiul primit în copilărie foarte bine. Mi-a spus că mereu ai lui îi ziceau:

“Banii nu ajung niciodată.”

Indiferent de vreo mărire de salariu pe care au primit-o, ei i se plângeau mereu că indiferent câți sunt, banii se duc.

Impresie cu care el totuși a rămas, pentru că adesea avem discuții precum:

Cristi: “Uite, chiar dacă în ultima perioadă am făcut mai mulți bani, tot nu ne ajung.”

Andra (Eu): “Normal, pentru că de fapt ar trebui să ne întindem cât ne e pătura.”

Deci după cum vezi, ceea ce fiecare dintre noi a învățat despre bani în copilărie, a ajuns să ne conducă și viața noastră de adult.

Foarte mulți părinți evită să facă educație financiară copiilor. De cele mai multe ori pentru că nu știu, dar în aceeași măsură pentru că nu vor. Practic, consideră că cel mic trebuie să se preocupe de învățat, de joacă și să nu cunoască nimic despre grijile vieții. Atunci când copilul devine adolescent, părintele este totuși nevoit să le transmită un mesaj clar. Cei din pătura de jos și cea medie, merg pe principii precum:

“Oamenii bogați sunt răi, hoți, niște nenorociți. În România poți face bani doar furând.”

“De ce îți trebuie așa mulți bani? Să ai pentru traiul zilnic și ceva pus de o parte pentru zile negre, e suficient. De ce să te stresezi?”

“Banii nu aduc fericirea. Oamenii bogați sunt nefericiți. Uite ăla n-are dragoste, ăla n-are copii, ăla a murit de cancer. Vrei să ajungi și tu așa?”

În mod surprinzător, aceste principii ne urmăresc și atunci când ajungem pe picioarele noastre. Ajungem să evităm a ne gândi cum să facem mai mulți bani și să nu găsim nicio motivație pentru care ar trebui să ne străduim.

Lupt împotriva acestor principii și încerc să depășesc temerile mele legate de bani. Însă aceste lucruri pe care le-am tot auzit din copilărie, cumva, reapar în subconștientul meu în momente cheie: Teama de a investi tot ce am într-o oportunitate și teama că dorința de a ajunge bogată mă va îmbolnăvi pe dinăuntru.

Eu le-am identificat de ceva timp și fac tot posibilul să le elimin. Tu cum stai? Ție ce ți-au spus părinții tăi despre bani? 
Dacă ai nevoie de un mic ajutor, îți recomand cartea asta. Te va lumina:). Costă foarte puțin, în comparație cu ceea ce ai putea să faci dacă ai schimba niște principii sedimentate în copilărie: http://goo.gl/Ul8ois

Comments