Despre leadership. În stil japonez.

“Leadership”-ul este un concept care reprezintă America, aproximativ în aceeași măsură în care o face hamburger-ul. Ascultăm cu sfințenie de John Maxwell și obișnuim să urmăm modele precum Henry Ford, Thomas Edison, Bill Gates sau Steve Jobs. Ne place să spunem că acolo s-au născut liderii de succes și avem impresia că în restul lumii nu au existat niciodată exemple mai puternice de atât. Și da, recunosc că până la citirea cărții Matshushita Leadership scrisă John P. Kotter, aveam fix aceeași opinie. 

matsushita-leadership_1_fullsizeAm citit cartea asta pe nerăsuflate, în două zile, profitând de fiecare moment liber pe care l-am avut. Este o biografie despre Konosuke Matsushita (1894 – 1989), fondatorul Matsushita Electric, companie despre care puțină lume știe că este echivalentul General Electric în Japonia.

Nu o să-ți fac un rezumat al cărții. Ar fi inutil. Dar îți voi relata câteva idei din care fiecare poate trage o concluzie proprie. Și dacă îți plac, ar fi interesant să citești și povestea:)

1) A început cu ucenicia și câștigarea experienței practice. Încă de la nouă ani a renunțat la școală și a încercat să învețe să pună lucrurile în mișcare. În cultura japoneză, fidelitatea față de angajator se transmite din generație în generație. Matsushita nu a ținut cont de acest lucru și a încercat să-și urmeze visul de a deveni antreprenor, deși totul îi era împotrivă.

2) Încă de la începutul carierei de antreprenor și-a stabilit o viziune și o strategie de lucru pe care a respectat-o pentru următorii 70 de ani! Nu a încercat niciodată să inoveze. Întotdeauna a preluat ceea ce exista deja pe piață și a aplicat regula celor 30 de procente. Ce înseamnă? A făcut un produs cu 30% mai bun și l-a vândut cu 30% mai ieftin decât competiția sa. 

3) A crezut mereu în puterea colectivă. Nu a încercat să-și impună voință. Mereu și-a îndemnat angajații să contribuie la dezvoltarea companiei. Nu a sprijinit niciodată blazarea și individualismul. De fiecare dată a pus accentul pe ideile ce proveneau din experiența unei echipe.

4) A pus bazele managementului pe divizii. Până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, nu exista acest concept. Companiile mari erau supuse unui management autocrat și centralizat. Matsushita a fost primul om care și-a divizat compania în mai multe divizii mici și mare atenție: Fiecare răspunzătoare exclusiv de nișa ei. După el, General Electric a implementat același model.

5) Guvernul Japonez l-a făcut răspunzător pentru pierderea celui de-al Doilea Război Mondial, pe motiv de neimplicare suficientă. L-a dat jos de la conducerea companiei și a pus sechestru pe toate activele firmei. Însă Matsushita nu a renunțat. 

6) A renăscut din cenușă și a pus bazele globalizării companiei. A respectat în continuare managementul pe divizii și s-a concentrat pe punctele slabe de până acum. Astfel, semnează un parteneriat tehnologic cu olandezii de la Philips și de asemenea, lansează Panasonic în America. Puțini sunt cei care știu că Panasonic aparține companiei Matsushita Electric.

7) După 60 de ani devine filantrop. Însă nu filantropul clasic. Ci luptă pentru lucrurile pe care el nu le-a avut niciodată: Educație, studiu și filosofia vieții. Deși el a reușit fără a avea nici măcar patru clase primare, nu consideră că aceasta este cea mai bună cale de urmat. Astfel se străduiește să ofere tinerilor aspiranți, șansa de a ajunge mai mult decât a fost el.

Sunt diferențe foarte mari între Matsushita și principalul său competitor Akira Morita (co-fondator Sony). Morita provenea dintr-o familie nobilă și foarte bogată. În momentul în care a fondat Sony, avea deja câteva diplome importante în domeniul Electric. De asemenea, a fost încă de la început susținut de către familia sa. A primit un capital de aproximativ 1 milion de dolari din partea rudelor. De asemenea, primele contracte obținute de Sony au fost prin intermediul relațiilor puternice din clasa socială înaltă japoneză. Da, Sony a fost mereu cu un pas în față pentru că a inovat de fiecare dată. Matshusita și-a acceptat statutul de producător în masă de la început și nu a încercat să concureze la acest capitol. A reinventat leadership-ul din următoarele puncte de vedere:

- A demonstrat că este posibil pentru oricine

- A transformat un mare neajuns într-o calitate

- S-a folosit mai mult de strategii economice, într-o zonă dominată de inovații tehnologice.

A durat cam o viață (destul de lungă) pentru a ajunge de la 0, la aproximativ 30.000 de angajați care și în acest moment îl consideră un lider. Îți recomand să citești cartea. E diferită față de ceea ai parcurs până acum în lecturile despre americani. Pare mai realistă, mai pentru noi, românii:) O găsești aici: http://goo.gl/0bsGsp

Comments