Când erai copil, știai cu ce se ocupă părinții tăi?

Am fost la o conferință acum două zile, unde au fost premiate patru idei de start-up-uri. Una dintre ele mi-a atras atenția în mod deosebit. Nu neapărat ideea, dacă stau să mă gândesc. Ci mai degrabă fondatorii ei. Au doar 18 ani și au creat un joc care are ca scop educarea financiară a copiilor și adolescenților. Vor să-l introducă în școli, ca material educațional și sper din tot sufletul să reușească.

t1_1389826389Se discută foarte mult pe această temă: Sistemul educațional românesc nu oferă suport tinerilor pentru viața reală. Practic, educația financiară e ca și inexistentă în programa școlară. Ți se spune: Învață, învață, învață absolut tot ce se predă. După ce o termini oficial cu învățatul (cel puțin până la absolvirea primului master), ți se spune: Muncește, muncește, muncește. Până la primul credit de casă și primul copil. Apoi nu ți se mai spune nimic. Ești pe picioarele tale. Dacă ți-ai ratat cariera, se trage o concluzie simplă: Înseamnă că nu ai învățat suficient și nici nu te-ai omorât cu munca. Dacă ai mișcat ceva, dar nu ești mulțumit de ceea ce ai, e clar că ai vise imposibile. Pur și simplu nimeni nu te bagă în seamă. Ai casă în rate? Ești căsătorit? Ai copii? Un loc de muncă cât de cât acolo? Ce naiba mai vrei atunci?

Da, în continuare cred că școala ar trebui să pună mult mai accentuat problema banului și a succesului profesional în timpul anilor de studiu. Ar trebui să se studieze sisteme care au condus la construirea afacerilor prospere și de asemenea, chiar să se faciliteze studiul vieților oamenilor care au avut succes.

Dar problema nu pleacă și nici nu se termină aici. Problema de fapt are rădăcinile bine ancorate în viața de familie. Și ca să-ți demonstrez treaba asta, o să te rog să-mi răspunzi la întrebarea din titlu:

Când erai copil, știai cu ce se ocupă părinții tăi? 

Și nu, nu mă refer că știai faptul ca mama e medic și tata avocat.

Ci mai degrabă, la cât de multe știai despre cariera lor. Lucruri precum:

- Cum au ales-o și de ce?

- În ce mod au început?

- Cum au progresat?

- Ce au învățat de la început și până la acel moment?

- Care sunt realizările lor profesionale?

- Dar eșecurile?

- Ar vrea să schimbe ceva?

- Sunt mulțumiți de ceea ce au?

În majoritatea cazurilor, din păcate, răspunsul este: “Nu”. Iar continuarea e și mai tristă de ambele părți: Adolescentul nu a vrut să afle niciodată aceste informații. Tot ce l-a interesat este să aibă asigurate confortul și banii de buzunar.

Iar părintele….Aici e și mai delicat. Părintele român obișnuiește să-și țină departe, în mod intenționat, copilul de viața sa profesională. Mulți motivează cu:

Cum să vorbesc eu cu un copil asemenea lucruri? Copilul trebuie să-și trăiască cei mai frumoși an departe de aceste griji.

De ce i-aș spune așa ceva? E un copil, n-are cum să înțeleagă.

Sunt și asa destul de stresat, ca să stau să-i mai explic unui copil ce fac eu la muncă. Când vin acasă nu mai vreau să aud de job. Vreau doar să mă relaxez.

Nu am ce să-i povestesc. Viața mea profesională e complet insipidă.

Felicitări, dragă părinte. L-ai protejat până acum, dar pe la 20 și ceva de ani l-ai aruncat într-o mare de griji. Și tot tu te miri că pare a trăi pe altă planetă.

ninos-dinero-1Realitatea începe din copilărie. Lumea ar deveni mai bună, dacă tu ca părinte, ai înțelege că trebuie să ai obligația și dorința de a-ți ajuta copilul să se pregătească pentru carieră. Știu că ți se pare suficient că îi plătești acum studiile, dar nu o să fie deloc suficient când vei vedea că nu are idee să dea valoare banului la 20 și ceva de ani.

Ai un copil îndeajuns de măricel, încât să puteți avea o conversație? Începe de acum să-i povestești câte ceva despre tine, despre cariera ta și bineînțeles ce înseamnă banii. Întâi pentru tine. Apoi va înțelege și pentru el.

Sursă foto: mexico.cnn.comwww.eltiempo.com.ec

Comments