De ce angajatorii nu sună înapoi să-ți dea un răspuns?

Știu, situația este foarte neplăcută. Ai fost selectat pentru interviu, te-ai dus, ți s-a parut că te-ai descurcat ok și oarecum aveai speranța că vei obține jobul. Timpul trece și telefonul nu mai sună. Te duci la alt interviu. Aștepti. Niciun răspuns. Apoi alt interviu. Aceeași poveste. Și te întrebi atunci: Oare oamenii ăștia au ceva cu mine? De ce nimeni nu-mi spune de ce nu mă vrea?

E corect să te întrebi aceste lucruri și indiferent ce ar spune angajatorii, de fapt sunt niște neciopliți pentru că nu se sinchisesc să îți ofere un răspuns, oricare ar fi el. Până la urmă, ar trebui să fie răsplata ta pentru faptul că ai aplicat la job și te-ai deplasat la interviu. Practic, ți-ai exprimat interesul pentru compania lor. Care sunt totuși scuzele lor?

1) Nu am timp.

Veșnica scuză a adulților. Nu au niciodată timp pentru nimic care înseamnă ceva în fața altor persoane. Se plâng că au deadline-uri scurte și că mereu au de demarat noi campanii de recrutare și de selecție. De aceea, merg pe principiul, ce-a fost, a fost. Să privim înainte. Mint, bineînțeles. Cum îți poți dea seama? Urmărește-le activitatea în Social Media din timpul programului și vezi pentru ce chestii își fac timp.

2) Nu le place să spună “Nu”.

Când îți spun asta, par cei mai timizi și mai cumsecade oameni. Se plâng că procedurile îi împiedică să angajeze foarte multe persoane capabile. Că li se rupe sufletul de anumiți candidați excepționali. Și cel mai la sentiment este când spun că dacă ar avea ei o firmă i-ar angaja pe toți. Pur și simplu nu pot suna înapoi din milă, din rușine și din neputință. Nu-i crede pe cuvânt. Sunt doar drăcușori cu fețe de îngerași.

3) Politica firmei spune că niciun răspuns înseamnă de fapt “Nu”.

Pe lângă treaba cu politica firmei, când îți trântesc lozincile astea au așa un aer de superioritate care spune: “Ești așa de idiot încât să nu pricepi că dacă nu te sunăm, înseamnă că nu te vrem la noi?”. Dintre toți angajatorii sunt cei mai de evitat. Tratează oamenii ca pe niște sclavi și nimic mai mult.

4) Am oferit feedback oricui a întrebat. Cine nu întreabă, nu e foarte interesat.

Se laudă mereu că întotdeauna au răspuns la mailurile în care le este cerut un motiv pentru care nu a fost ales un candidat spre angajare. Dacă îndrăznești să le spui că așa ar trebui să facă de fiecare dată, imediat o să arunce vina pe candidat. “Cui îi pasă să întrebe, restul sigur nici nu știu la ce interviuri au fost”.

Ce ai putea face pentru a primi răspuns mai des?

- În primul rând încă din timpul interviului, mai specific la finalul lui, pune în vedere recrutorului că aștepti un răspuns. Ba mai mult decât atât, forțează-i mână și pune-i următoarea întrebare: “Care este termenul maxim în care o să primesc un răspuns oricare ar fi el?” Oamenii tind să-și respecte mai mult angajamentele pe care le declară în public.

- Dacă ai făcut ce am scris mai sus, în cazul în care tot nu se petrece nimic, vei fi totul îndreptățit să-i bați obrazul după două-trei zile de când a expirat termenul pe care el însuși l-a propus. Îi poți trimite un e-mail sau chiar să-l suni. E foarte important să începi cu: “Conform celor discutate în cadrul interviului, mi-ați menționat că termenul de răspuns este de maximum două săptămâni. Presupun că ați luat deja o decizie și mi-ar plăcea foarte mult să aflu care este impresia dumneavoastră.”

Ei nu se vor schimba prea curând, dacă tu nu începi să schimbi atitudinea mult prea servilă pe care o afișezi în cadrul interviurilor. Vor oameni de cuvânt? Arată-le că tu ești unul dintre ei, dar aștepti același tratament și din partea lor.

why-wont-she-call

Comments