“Pe vremea mea, îţi dădea Ceauşescu serviciu”

De vreun an încoace, cel puţin o dată pe săptămână, o persoană din lista mea de prieteni trebuie să dea share cu povestea aia nostalgică: “Dă şi tu like dacă ai trăit copilăria în anii ’90″. Bineînţeles, am citit-o şi eu. Ce să zic….Mai să-mi dea o lacrimă când mi-am amintit de Pituluşu, Ţară, Ţară vrem ostaşi, Prinselea, guma Turbo, Pokemon şi alte nebunii. La finalul postării există o lozincă semi comunistă cu privire la copilariile insipide din anul curent.

Însă eu cred, sincer, că fiecare generaţie în parte are o copilărie frumoasă în felul ei. Viitorii noştri copii o să aibă copii la rândul lor şi probabil vor avea aceleaşi discuţii fără sens ca în zilele noastre: “Băi băiete, eu pe vremea mea agăţam fete pe Facebook, tu stai şi le agăţi în realităţi paralele. Eşti un emo fără viitor.” (who knows). Sunt convinsă că şi atunci când s-a inventat curentul, au existat câţiva înţelepti care au militat pentru: “Altceva era când făceam dragoste la lumânăre, a murit tot romantismul de când s-a aprins becul.”

Cert este că noi cu toată copilăria noastră de lux nu ne amintim niciodată cum mama ne certa frecvent când dădeam bipuri ca disperaţii: “Pe vremea mea nu aveam telefoane şi tac’to ştia că îl iubesc chiar dacă nu-i dădeam bip de noapte bună.”

Nimeni nu acceptă progresul tehnologiei şi cu atât mai puţin schimbările. Dai share ca disperatul şi faci reclamă negativă generaţiei Facebook, dar te calcă pe nervi ai tăi când îţi povestesc ce bine era pe vremea lui Ceauşescu. Părintele, pur şi simplu, nu înţelege ce se petrece cu odrasla lui de a ieşit din facultate direct pe piaţa şomerilor. Mai ales dacă este trecut de 50 de ani, îţi povesteşte cu mândrie că el cum a terminat şcoala profesională/liceul/facultatea a primit un post potrivit pregătirii.

Deşi îi explici la infinit că el a aprobat cu vehemenţă instaurarea regimului capitalist şi că asta a adus după sine (pe lângă posturi de radio, de tv şi liber şi mâncare în alimentare) multe alte dezavantaje. Îţi vine să-ţi iei câmpii când vezi că ei nu pot înţelege faptul că universităţile îţi dau doar o hârtie şi nu un loc de muncă.

Bineînţeles, după ce-ţi epuizezi şi ultima fărâmă de răbdare, trebuie s-o luaţi de la capăt pentru că de multe ori, va reîncepe discuţia cu epoca lor de aur. Gluma ca gluma, dar cel mai grav este când părintele nu vrea să accepte că s-au produs modificări masive pe piaţa muncii şi este convins că ai fost deja repartizat la vreun loc de muncă, dar tu, un leneş nu vrei să te duci.

Veşnicul conflict între generaţii. Aş spune ca data viitoare când te izbeşte în ceafă nostalgia copilăriei tale din anii ’90, să-ţi aduci aminte de toate aceste contradicţii cu bătrânii tăi. Până la urmă, gândeşte-te că ei au în jur de juma’ de secol, e chiar trist ca la 20 şi ceva de ani să te răscolească amintirile. Nu de alta, dar deja cred că mi-e milă de viitorii tăi copii.

Comments